licuricidestele

emotii cu forme de cuvinte


Scrie un comentariu

Touch of evil

Fac o cura de Judas Priest, sa imi incarc bateriile. Mereu a avut efectul asta asupra mea. Ma calmeaza, ma energizeaza, imi ordoneaza gindurile. Stiu ca nu toata lumea rezoneaza la fel cind vine vorba de muzica asta, dar faptul ca mie imi place e super suficient ca sa am un metal weekend, indiferent daca altora le place sau nu:)


2 comentarii

We don’t want to belong

Cind te-ai saturat de prostia din jur, de imbecili, de politicieni, de minciuni, de rautate, de prefacatorie, de hotie, de idioti, de retarzi, de femei usoare, de reguli stupide, de cruzime, de incultura….exista un singur lucru pe care il poti face: sa refuzi constant apartenenta la ele. Indiferent de cum vei fi privit dupa aceea si cit de singur te vei simti intr-o zi.

Judas Priest – Alone


Un comentariu

The Sentinel

Nu ma asteptam ca oamenii sa reactioneze la postul „where do we draw the line”.  Am primit un feedback variat, de la „cit de tare”  la „wow, tu chiar ai fost rockerita? pe bune??”. Adica c’mon….chiar asa arat a fan guta sau salam?:))

Da, am fost fan Judas Priest! Si unul din cele mai frumoase momente pe care le-am trait anul asta a fost cind i-am vazut, in iulie, la Romexpo. Pacat ca n-au venit mai devreme, in anii cind as fi mers la concert si m-as fi bestializat p’acolo. Acum n-am dat prea tare din cap de frica sa nu-mi ametesc neuronii (aia 2, da).

La fel de mult insa imi place si Abba. Ori Dire Straits, ori Kitaro…ori Juanes. Ori Lizst, pe care am invatat pian acum multi ani. Depinde de stare. Acum nu mai sunt fanul nimanui, dar trupele rock care au facut istorie vor fi intotdeauna in sufletul meu. Iata si o moastra de Judas Priest, o melodie care imi place foarte mult, de prin anii 80, albumul Defenders of the Faith. The Sentinel.


2 comentarii

Where do we draw the line

Putini stiu si mult mai putini isi imagineaza ca in adolescenta eram o rockerita slabanoaga, imbracata in blugi rupti si cu tricouri cu Judas Priest/Metallica/Manowar, mirosind a fum de tigara si bere, desi nu fumam si nu beam. Ieseam cu o gasca de rockeri in Romana, la Turist sau in Botanica si ascultam muzica la un casetofon care mi-a mincat vreo 3 casete (agata banda). Eram indragostita de un baiat cu 4 ani mai mare ca mine, la fel de slabanog – os pe os, vai mama lui – dar mie imi placea.

Continuă lectura