De ce atita prostie?

Am aflat intimplator secretul, in axioma lui Cole: suma inteligentei pe planeta este constanta, insa populatia e in continua crestere.

Concluzia o trageti si voi.

Data prin ciocolata

Am fost aseara la o sedinta de bronzare organica. Fiindca n-am apelat niciodata la metode de bronzare artificiala, dar am vazut un clip despre procedura asta si am fost foarte curioasa cum e si ce iese. Aveam ceva emotii. Am vazut si eu mai demult  pe strada o duduie galbena ca mustarul…si mi-au mai zis si altii ca ar fi vazut femei-portocala pe strada. Asa ca am ales  joi seara, gindindu-ma ca daca arat ca venita de pe Marte (nu Venus, Marte, ca e rosu) sa prind un weekend si sa stau pitita in casa. Dar iata ca nu e nevoie:)
Tipa de la salon a fost foarte amabila, mi-a explicat dinainte pozitiile (ce, credeti ca bronzul asta se prinde oricum?!) si apoi m-a bagat intr-un cortulet si a inceput sa pulverizeze pe mine un praf ciocolatiu care mirosea..mmmm…asa de bine ca-mi venea sa ma maninc  :))

Mai goleste rucsacul

Am vazut ieri un film destul de plat si lipsit de substanta, Up in the air, cu George Clooney – care btw nu-mi place nici macar ca barbat, nu stiu sa spun de ce. Daaah, parca si aud corul gistelor feministe exclamind: cuuum?! nu-ti place George Clooney! Are ceva de fante obosit. Il prefer de 10 ori pe John Cusack spre exemplu. Dar asta e o paranteza.

Asa…deci sa-mi revin.

Do you love me?

De multi ani tot zic ca vreau sa merg la dans. Fiindca imi place sa dansez si in loc sa merg la sala prefer de o mie de ori asta, mai ales ca nu vreau sa slabesc ci sa ma tonific. Asa ca astept sa vina vremea buna si sa dea coltul ierbii si ma duc sa dau din aripioare, ca pinguinii. Weekend dansant va doresc, sau macar vesel!

Se vaccineaza turma

Primul gind, cind am auzit ca Toni Tecuceanu a murit „de gripa porcina” a fost: shit! se folosesc de o persoana oarecum publica pentru a atrage prostii sa se vaccineze. Al doilea gind a fost: incep sa sufar de paranoia, probabil chiar a murit din cauza asta, asta e. A doua zi insa am vazut hoardele de oi cum asteptau sa fie vaccinate. Nu mi-a venit sa cred cit de usor pot fi manipulati prostii. E absolut incredibil. Dar na! daca ar fi toata lumea desteapta unde am ajunge?

Interesant e ca una dintre oile care au facut vaccinul, a intrat in coma. Iar Cercel ala, de apare pe la tv si proslaveste vaccinul, de data asta refuza sa mai dea vreo declaratie. Pai ce sa zic?! Uneori trierea asta naturala se face si dupa cit te duce capul.

Au raposat brazii

Mereu ma certam cu mama cind era vorba sa arunc bradul. Trageam de timp sa il tin pina la ziua mea, dar mai mereu se lasa cu ace multe pe covor si scandaluri cu ai mei, fiindca „bradul se stringe imediat dupa sfintul Ion”. Adevarul e ca mai devreme de jumatea lui ianuarie nu il stringeam si atunci cu ce parerea de rau, fiindca stiam ca abia peste un an o sa mai miroasa a brad in casa si vor mai clipi beculetele.

Anul asta a fost primul din viata mea cind am facut bradul mai devreme, adica pe 19 in loc de 24. Am stiut ca Miss nu mai avea mult de trait si ei ii placea mirosul de brad. Se aseza sub el si adulmeca, de parca ar fi fost cine stie ce minunatie de mincare pisiceasca. Asa ca m-am dus pe ninsoare la Praktiker si am luat ce-am gasit, fara sa mai stau ca-n alti ani sa caut „unul inalt si bogat”. L-am impodobit fara sa mai traiesc frumusetea momentului, am aruncat ornamentele in el, cu ochii mai mult la Miss, care respira tot mai greu. Cind am terminat si m-am asezat pe canapea, ea s-a dat jos din pat si s-a dus sub brad. L-a mirosit ca intotdeauna. Apoi m-a suportat 2-3 minute cit am facut citeva poze cu ea. Iar a doua zi ne-am luat ramas bun una de la alta.

In zilele care au urmat am incercat sa redescopar frumusetea bradului meu si a Craciunului. N-am reusit. Parca ceva s-a pierdut definitiv. Pe 6 ianuarie l-am strins si l-am tirit pe scari pina jos. A fost primul brad lasat la ghena blocului. Astazi cind am coborit erau vreo 10 si cineva ii taia, probabil pentru foc. Acum un an m-as fi uitat cu tristete la ei. Imi parea rau ca „sfirsesc” astfel. Azi nu mi-a venit in cap decit: mda..au raposat brazii.

Cred ca am mai pierdut o parte din copilul din mine. Si mi-am dat seama ca imbatrinim nu fiindca ne mai apare cite un fir alb ori un rid pe frunte. Imbatrinim cind ceea ce ne emotiona cindva, in copilarie, isi pierde farmecul si ajunge sa ne lase reci. Si asta se vede, dincolo de toate injectiile cu botox pe care le poate face cineva.

Always on my mind

Ceea ce (poate) nu stiti..

Adica lucruri de care am fost surprinsa sa aflu ca altii au fost surprinsi sa le afle, despre mine, in ultimul an.

Stinge lumina. Aprinde lumina!

Ca toata lumea, la sfirsit de an privesc si eu in urma si incerc sa vad unde am gresit, sa invat din greselile facute in anul care a trecut, sa inteleg ceea ce mi s-a intimplat si de ce…fiindca timpul ofera cel mai minunat dar: raspunsuri pe care in anumite momente nu le-ai avut si maturitatea de a intelege „de ce s-a intimplat asa”.