Au trecut niste 8 luni de la ultimul post si daca inainte spuneam ca ”a trecut timpul ca trenul”, de anul asta pot spune ca a trecut precum racheta lui Elon Musk.
Deja octombrie si iarna e la o aruncatura de bat; ….si la voi vine prea repede? sau doar eu nu ma satur niciodata de vara?
Nu, n-a fost un an usor, aici, in coltul meu de lume. Dar wow….ce de schimbari a adus! A venit cu un job nou, in februarie. A continuat cu o cazatura stupida, pe o straduta din Las Palmas, unde mergeam la pas cu ochii la lume. Daca mi-ar fi zis cineva ca 4 luni nu imi voi putea ridica mana stanga mai mult de 45 de grade, fiindca umarul era inghetat de la o cazatura mergand pe strada…as fi ras si-as fi raspuns cu emfaza: eu nu cad aiurea pe strada, nici nu ma impiedic, nici nu ma lovesc.
Eh ba da, am invatat ca le pot face pe toate odata, fara probleme 🙂
A venit apoi aprilie, cu ziua lui de 5, cand un Bogdan mi-a adus, cu ajutorul unui prieten, motorul pe care il visam de 2 ani. Il cheama Zul, e rosu, sprinten si de cand m-am urcat pe el prima data, am stiut ca e al meu, for sure. Zul e motivul pentru care n-am mai dat pe aici niste luni. Weekendurile le-am petrecut cel mai adesea cu el, intai pe aici prin apropiere, apoi prin localitati de langa Bucuresti. Apoi la munte. Apoi la mare la bulgari. A fost o vara cu plimbari multe, cum nici nu visam acum un an. Am invatat sa ma strecor in trafic, am dat naibii teama de condus si am mers doar eu cu el in locuri uitate de lume. L-am scapat pe jos intr-o curba foarte stransa si abrupta, la 10 la ora, fiindca uitasem sa bag a doua :)) l-am dus pe sosele, pe autostrazi, pe drumuri pietruite, pe poteci de pamant, aproape de mare. L-am invatat sa fie rabdator cu mine; m-a invatat sa inving temeri si sa rup chingile care ma tineau amortita.
A fost un an al schimbarilor profunde, intamplate frumos, la o varsta la care altii uita de ei si nu mai spera sa schimbe nici macar drumul pana la job, darmite ceea ce traiesc in sufletul lor.
„Nu imi dau seama cati ani ai….parca nu ai varsta.”, mi-a zis cineva intr-o zi de iulie.
”Fiindca in fiecare zi cand ma dau jos din pat, stiu ca varsta nu exista, cata vreme nu te raportezi la ea, cand vrei sa faci lucruri”, i-am raspuns.
Si iata cam cum a fost vara mea 🙂